Cristofi Cerchez 150

Hristea ”Cristofi” Cerchez (1872-1955) a fost un inginer si arhitect român, de origine armeană, creator important al stilului neoromânesc de la începutul secolului al XX-lea. Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naștere, personalitatea și cariera sa sunt readuse în atenția publicului prin intermediul articolelor și a evenimentelor culturale propuse în cadrul proiectului "Cristofi Cerchez 150" inițiat de Asociația Istoria Artei.

 

 

Design: Maria Poștea, Ed. Intaglio

 

Cristofi Cerchez s-a născut în 5 iulie 1872 în comuna Băneasa-Herăstrău, într-o familie numeroasă a administratorului agrar Pavel Cerchez. A devenit inginer după ce a absolvit în 1894 la București Școala Națională de Poduri și Șosele și a beneficiat ulterior de o bursă privată pentru a urma cursurile de arhitectură de la Politehnica din Milano (unde a studiat între 1895-1898 la secția Arhitectură civilă). Educația sa se desprinde astfel de traseul obișnuit în epocă al arhitecților români formați la Paris.

 

La întoarcerea în țară este influențat de stilul arhitectului Ion Mincu (1852-1912), dar își conturează un stil propriu, definit într-o primă perioadă (1898 – 1910) prin case cu cerdac, marcate lateral de turnuri-foișor (vila Eugeniu Stătescu din Câmpulung Muscel, vila Minovici de la Șosea). În perioada următoare, renunță la elementele de verticalitate, predominând construcțiile cu un singur etaj, influențate și de arhitectura oltenească sau balcanică (1911 – 1914: vilele  Zentler, Candiano – Popescu, Stanovici; 1922-1932: vila Mătăsaru, vila proprie, vila Argetoianu, vila Răducanu).

 

Cerchez a fost puternic influențat de casele de târgoveți de secol al XVIII–XIX-lea ce prezentau geamlâcuri și erau ornate cu panouri de stuc și stâlpi decorativi cu capiteluri cu elemente palmate. Arhitectul optează pentru asimetrii ale fațadelor și volume în retragere iar multe dintre intrările sale copiază poarta țărănescă ”gârlici”. Din zona musceleană adoptă ”arcul eliptic” care încadrează ușa de intrare, dar uneori și ferestrele.

 

Din prietenia și colaborarea cu celebra familie de medici Nicolae și Mina Minovici apar o serie de clădiri publice sanitare deosebit de importante pentru dezvoltarea urbană: Laboratoarele Institutului Medico-Legal și Societatea de Salvare. Personalitate culturală importantă în perioada interbelică, lucrează intens până în 1945, contribuind și la restaurarea unor clădiri publice: fostul Palat Sturdza, Catedrala din Alexandria și Biserica Mănăstirii din Vălenii din Munte. Se stinge din viață, după o lungă suferință, la 15 ianuarie 1955.

 

În perioada următoare vă invităm la o serie de evenimente culturale care au menirea de a pune în valoare activitatea sa creatoare din București, Ploiești și Vălenii de Munte.

 

Ziua Culturii Naționale 2022
Programul proiectului cultural "Cristofi Cerchez 150"

15 ianuarie
Pe urmele arh. Cristofi Cerchez în București cu Alina Havreliuc

17-25 ianuarie

Ateliere de istoria arhitecturii la Școala gimnazială Henri Berthelot din Ploiești și la Liceul Antim Ivireanu din București cu Alina Havreliuc
24 ianuarie

Prezentare "Arhitectura neoromânească în creația Gabrielei Drăghici"
și vizită atelier de artist

31 ianuarie

Conferințe științifice cu Alina Havreliuc, Patricia Lupuțiu, Daniela Langusi

Traseu virtual prin Vălenii de Munte pe urmele arh. Cristofi Cerchez
Desene și schițe ale arh. Cristofi Cerchez
Stilul neoromânesc în Galați

 

Adresăm mulțumiri doamnei dr. Simona Condurățeanu, nepoata arhitectului Cristofi Cerchez, pentru sprijinul acordat în prezentarea documentelor din arhiva de familie.

 

Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Uniunea Arhitecților din România, Ordinul Arhitecților din România, Uniunea Armenilor din România, Școala H. M. Berthelot, Liceul Antim Ivireanu

 

Urmăriți noutățile și pe http://cristoficerchez.blogspot.com/

 

Proiect cultural realizat cu sprijinul Ministerului Culturii