miercuri, 19 ianuarie 2022

Dosare Cristofi Cerchez (Arhiva UAR)

 












Scan: Iulia Nicoleta Mircea
Arhiva Uniunii Arhitecților din România

luni, 17 ianuarie 2022

Dosar Cristofi Cerchez (Arhiva UAR)

 














Scan: Iulia Nicoleta Mircea
Arhiva Uniunii Arhitecților din România

duminică, 9 ianuarie 2022

Cristofi Cerchez 150

Hristea ”Cristofi” Cerchez (1872-1955) a fost un inginer si arhitect român, de origine armeană, creator important al stilului neoromânesc de la începutul secolului al XX-lea. Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naștere, personalitatea și cariera sa sunt readuse în atenția publicului prin intermediul articolelor și a evenimentelor culturale propuse în cadrul proiectului "Cristofi Cerchez 150" inițiat de Asociația Istoria Artei.

 
 

Design: Maria Poștea, Ed. Intaglio

 

Cristofi Cerchez s-a născut în 5 iulie 1872 în comuna Băneasa-Herăstrău, într-o familie numeroasă a administratorului agrar Pavel Cerchez. A devenit inginer după ce a absolvit în 1894 la București Școala Națională de Poduri și Șosele și a beneficiat ulterior de o bursă privată pentru a urma cursurile de arhitectură de la Politehnica din Milano (unde a studiat între 1895-1898 la secția Arhitectură civilă). Educația sa se desprinde astfel de traseul obișnuit în epocă al arhitecților români formați la Paris.

 

La întoarcerea în țară este influențat de stilul arhitectului Ion Mincu (1852-1912), dar își conturează un stil propriu, definit într-o primă perioadă (1898 – 1910) prin case cu cerdac, marcate lateral de turnuri-foișor (vila Eugeniu Stătescu din Câmpulung Muscel, vila Minovici de la Șosea). În perioada următoare, renunță la elementele de verticalitate, predominând construcțiile cu un singur etaj, influențate și de arhitectura oltenească sau balcanică (1911 – 1914: vilele  Zentler, Candiano – Popescu, Stanovici; 1922-1932: vila Mătăsaru, vila proprie, vila Argetoianu, vila Răducanu).

 

Cerchez a fost puternic influențat de casele de târgoveți de secol al XVIII–XIX-lea ce prezentau geamlâcuri și erau ornate cu panouri de stuc și stâlpi decorativi cu capiteluri cu elemente palmate. Arhitectul optează pentru asimetrii ale fațadelor și volume în retragere iar multe dintre intrările sale copiază poarta țărănescă ”gârlici”. Din zona musceleană adoptă ”arcul eliptic” care încadrează ușa de intrare, dar uneori și ferestrele.

 

Din prietenia și colaborarea cu celebra familie de medici Nicolae și Mina Minovici apar o serie de clădiri publice sanitare deosebit de importante pentru dezvoltarea urbană: Laboratoarele Institutului Medico-Legal și Societatea de Salvare. Personalitate culturală importantă în perioada interbelică, lucrează intens până în 1945, contribuind și la restaurarea unor clădiri publice: fostul Palat Sturdza, Catedrala din Alexandria și Biserica Mănăstirii din Vălenii din Munte. Se stinge din viață, după o lungă suferință, la 15 ianuarie 1955.

 

În perioada următoare vă invităm la o serie de evenimente culturale care au menirea de a pune în valoare activitatea sa creatoare din București, Ploiești și Vălenii de Munte.

 

Ziua Culturii Naționale 2022
Programul proiectului cultural "Cristofi Cerchez 150"

15 ianuarie
Pe urmele arh. Cristofi Cerchez în București cu Alina Havreliuc

17-25 ianuarie

Ateliere de istoria arhitecturii la Școala gimnazială Henri Berthelot din Ploiești și la Liceul Antim Ivireanu din București cu Alina Havreliuc
24 ianuarie

Prezentare "Arhitectura neoromânească în creația Gabrielei Drăghici"
și vizită atelier de artist

31 ianuarie

Conferințe științifice cu Alina Havreliuc, Patricia Lupuțiu, Daniela Langusi

Traseu virtual prin Vălenii de Munte pe urmele arh. Cristofi Cerchez
Desene și schițe ale arh. Cristofi Cerchez
Stilul neoromânesc în Galați

 

Adresăm mulțumiri doamnei dr. Simona Condurățeanu, nepoata arhitectului Cristofi Cerchez, pentru sprijinul acordat în prezentarea documentelor din arhiva de familie.

 

Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Uniunea Arhitecților din România, Ordinul Arhitecților din România, Uniunea Armenilor din România, Școala H. M. Berthelot, Liceul Antim Ivireanu

 

Urmăriți noutățile și pe http://cristoficerchez.blogspot.com/

 

Proiect cultural realizat cu sprijinul Ministerului Culturii

luni, 17 septembrie 2012

Cristofi Cerchez (1872-1955)







Hristea ”Cristofi” Cerchez (1872-1955) a fost un inginer si arhitect român, de origine armeană, pe nedrept uitat astăzi. Cu ocazia a 140 de ani de la nașterea sa, personalitatea și cariera sa sunt aduse în atenția publicului prin intermediul articolelor și materialelor publicate de-a lungul anului 2012, printr-un traseu urban și al tururilor ghidate prin București și prin proiectul educațional ce se desfășoară în 10 școli bucureștene.
Până în prezent am identificat peste 50 de imobile și proiecte realizate de arh.Cristofi Cerchez pe care le-am inclus în aceste pagini.


Cristofi Cerchez a devenit inginer după ce a absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele în 1894 și a beneficiat ulterior de o bursă privată pentru a urma cursurile de arhitectură de la Politehnica din Milano (între 1895-1898 Școala de Arte Frumoase, secția arhitectură civilă). Educația sa se desprinde astfel de traseul obișnuit în epocă al arhitecților români formați la Paris.
La întoarcerea în țară este influențat de stilul arh. Ion Mincu (1852-1912), dar își conturează un stil propriu, definit într-o primă perioadă (1898 – 1910) prin case cu cerdac, marcate lateral de turnuri-foișor (vila Eugeniu Stătescu, vila Minovici). În perioada următoare, renunță la elementele de verticalitate, predominând construcțiile cu un singur etaj (1911 – 1914: vilele  Zentler, Candiano – Popescu, Stanovici; 1922-1932: vila Mătăsaru, vila proprie din str. Sf.Ștefan 13A, vila Argetoianu, vila Răducanu).
 
 
Cerchez a fost puternic influențat de casele de târgoveți de secol al XVIII – XIX -lea ce prezentau geamlâcuri și erau ornate cu panouri de stuc și stâlpi decorativi cu capiteluri cu elemente palmate. Arhitectul optează pentru asimetrii ale fațadelor și volume în retragere. Intrările copiază poarta țărănescă ”gârlici”. Din zona musceleană adoptă ”arcul eliptic” care încadrează ușa de intrare, dar uneori și ferestrele.


Casele proiectate de arh. Cerchez nu depășesc două niveluri, având în general subsol (pivniță), parter și etaj. La parter sunt spații de primire și de petrecere a timpului în familie (hall, sufragerie, salon, birou). La etaj se găsesc dormitoarele cu băi și toalete și alte camere (de exemplu, pentru servitori).

Adresez mulțumiri doamnei Simona Condurățeanu, nepoata arh.Cerchez, pentru sprijinul acordat de-a lungul a 2 ani de cercetare și pentru punerea la dispoziție a documentelor din colecția de familie.

marți, 4 septembrie 2012

1.Vila Eugeniu Stătescu, Câmpulung Muscel


În partea de nord-vest a Câmpulung-ului
Str. Lascăr Catargiu nr. 38/43
1898-1900 cu modificări ulterioare
Cod L.M.I. AG-II-m-B-13521 Vila ( înc. sec. XX, plăcuța monument istoric de pe stâlpul de intrare atribuie 1900 ca an de construcție)

Primul imobil cunoscut a fi atribuit lui Cristofi Cerchez este vila din Câmpulung Muscel a lui Eugen Stătescu (1836-1905). Proprietarul a fost un important jurist, om politic, membru fondator al Partidului Liberal în 1875 și prieten și colaborator al lui Ion C.Brătianu (1821-1891). În perioada 1876-1903 Stătescu a fost de mai multe ori ministru al Justiției și, între 1881-1882,  al Afacerilor Străine.

Donat în 1918 de doamna Cecilia Petrescu Stătescu Eforiei Spitalelor Civile pentru a se înființa Azilul Stătescu-Petrescu, în prezent aici se află secția de pneumologie a Spitalului T.B.C. din Câmpulung Muscel.


 Carte poștală din primul deceniu al sec. al XX-lea
Colecția Gheorghe Chiță