Hristea
”Cristofi” Cerchez (1872-1955) a fost un inginer si arhitect român, de origine
armeană, creator important al stilului neoromânesc de la începutul secolului al
XX-lea. Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naștere, personalitatea și
cariera sa sunt readuse în atenția publicului prin intermediul articolelor și a
evenimentelor culturale propuse în cadrul proiectului "Cristofi Cerchez
150" inițiat de Asociația Istoria Artei.
Design: Maria Poștea, Ed. Intaglio
Cristofi
Cerchez s-a născut în 5 iulie 1872 în comuna Băneasa-Herăstrău, într-o familie
numeroasă a administratorului agrar Pavel Cerchez. A devenit inginer după ce a
absolvit în 1894 la București Școala Națională de Poduri și Șosele și a
beneficiat ulterior de o bursă privată pentru a urma cursurile de arhitectură
de la Politehnica din Milano (unde a studiat între 1895-1898 la secția Arhitectură
civilă). Educația sa se desprinde astfel de traseul obișnuit în epocă al
arhitecților români formați la Paris.
La
întoarcerea în țară este influențat de stilul arhitectului Ion Mincu
(1852-1912), dar își conturează un stil propriu, definit într-o primă perioadă
(1898 – 1910) prin case cu cerdac, marcate lateral de turnuri-foișor (vila
Eugeniu Stătescu din Câmpulung Muscel, vila Minovici de la Șosea). În perioada
următoare, renunță la elementele de verticalitate, predominând construcțiile cu
un singur etaj, influențate și de arhitectura oltenească sau balcanică (1911 –
1914: vilele Zentler, Candiano – Popescu, Stanovici; 1922-1932: vila
Mătăsaru, vila proprie, vila Argetoianu, vila Răducanu).
Cerchez a
fost puternic influențat de casele de târgoveți de secol al XVIII–XIX-lea ce
prezentau geamlâcuri și erau ornate cu panouri de stuc și stâlpi decorativi cu
capiteluri cu elemente palmate. Arhitectul optează pentru asimetrii ale
fațadelor și volume în retragere iar multe dintre intrările sale copiază poarta
țărănescă ”gârlici”. Din zona musceleană adoptă ”arcul eliptic” care încadrează
ușa de intrare, dar uneori și ferestrele.
Din
prietenia și colaborarea cu celebra familie de medici Nicolae și Mina Minovici
apar o serie de clădiri publice sanitare deosebit de importante pentru
dezvoltarea urbană: Laboratoarele Institutului Medico-Legal și Societatea de
Salvare. Personalitate culturală importantă în perioada interbelică, lucrează
intens până în 1945, contribuind și la restaurarea unor clădiri publice: fostul
Palat Sturdza, Catedrala din Alexandria și Biserica Mănăstirii din Vălenii din
Munte. Se stinge din viață, după o lungă suferință, la 15 ianuarie 1955.
În perioada
următoare vă invităm la o serie de evenimente culturale care au menirea de a
pune în valoare activitatea sa creatoare din București, Ploiești și Vălenii de
Munte.
Ziua
Culturii Naționale 2022
Programul proiectului cultural "Cristofi Cerchez 150"
15 ianuarie
Pe urmele arh. Cristofi Cerchez în București cu Alina Havreliuc
17-25
ianuarie
Ateliere de
istoria arhitecturii la Școala gimnazială Henri Berthelot din Ploiești și la Liceul
Antim Ivireanu din București cu Alina Havreliuc
24 ianuarie
Prezentare
"Arhitectura neoromânească în creația Gabrielei Drăghici"
și vizită atelier de artist
31 ianuarie
Conferințe
științifice cu Alina Havreliuc, Patricia Lupuțiu, Daniela Langusi
Traseu
virtual prin Vălenii de Munte pe urmele arh. Cristofi Cerchez
Desene și schițe ale arh. Cristofi Cerchez
Stilul neoromânesc în Galați
Adresăm
mulțumiri doamnei dr. Simona Condurățeanu, nepoata arhitectului Cristofi Cerchez,
pentru sprijinul acordat în prezentarea documentelor din arhiva de familie.
Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Uniunea
Arhitecților din România, Ordinul Arhitecților din România, Uniunea Armenilor
din România, Școala H. M. Berthelot, Liceul Antim Ivireanu
Urmăriți
noutățile și pe http://cristoficerchez.blogspot.com/
Proiect
cultural realizat cu sprijinul Ministerului Culturii
